Dupa ce a renuntat la pian si clarinet, Ana-Marie simte ca poate performa la saxofon si de aceea a indraznit sa se inscrie la super show-ul "Romanii au talent", unde a impresionat juriul, reusind astfel sa treaca mai departe de preselectii.
“Invat la Liceul de Arta ''Victor Brauner'' din Piatra Neamt, din clasa 1. Clasele 1-4 am studiat pianul, clasele 5-8 clarinetul iar de la liceu am inceput sa studiez saxofonul. Bunicii mele din partea mamei mereu i-a placut muzica si si-a dorit ca eu sa fac muzica, asa ca am fost inscrisa la acest liceu de ea, cu toate ca nimeni din familie nu s-a ocupat niciodata cu muzica”.
Parintii mei se ocupa cu florile, de cand s-au cunoscut. Cand s-au cunoscut, mama lucra la o marochinarie. Dupa casatorie, au inceput sa lucreze in domeniu. Apoi, si-au deschis o florarie in piata din Piatra Neamt. Acum, se ocupa de aceasta afacere. Pe langa floraria pe care o avem in Piatra Neamt, tatal meu mai preda arte martiale Kyokushin. Pentru tata, sportul a fost foarte important si mereu si-a gasit timp sa mearga macar de 2-3 ori pe saptamana la sala. Cand eram mica imi doream foarte mult sa fac si eu sport, sa ma invete luptele pe care le preda dar nu a vrut pentru ca fiind singura la parinti si find si fata el a considerat ca aceste lupte sunt foarte periculoase. De curand, am avut ocazia sa ma duc la un antrenament de-al lui si mi-am dat seama ca acest sport nu e de mine, in general, nu e pentru fete. Tata a participat la mai multe competitii dar acum nu mai vede un viitor in sport asa cum vedea acum cativa ani".
A renuntat la pian si clarinet, in favoarea saxofonului
Parintii au sprijinit-o in ceea ce a facut, cu toate ca atunci cand canta la pian sau la clarinet nu erau foarte incantati si nu credeau ca o sa continue cu muzica. “Mama spera de la liceu sa ma reprofilez pe altceva cum ar fi sa merg la un liceu unde se face matematica, pentru ca eu la matematica am fost mereu cea mai buna din clasa si am avut note foarte mari. Tata nicioadata nu mi-a zis ce i-ar placea sa fac, mereu m-a lasat pe mine sa aleg si imi respecta decizia, chiar daca nu era de acord in intregime. Mie imi placea la Liceul de Muzica pentru ca aveam ocupatie tot timpul, aveam colegi cu care ma intalneam si cantam. Eram indecisa la momentul respectiv si atunci ma gandeam pentru viitor la o facultate de drept. Pana in liceu nu am stiut ce e aia muzica cu adevarat, deoarece faceam doua instrumente in care nu ma regaseam”.
“Pianul nicioadata nu mi-a placut, poate ca din cauza ca am avut parte si de niste profesoare mai dure. Ma plictiseam in timp ce cantam, chiar daca eram pe scena si trebuia atunci sa dau tot ce puteam. La clarinet am participat la olimpiade, nu am trecut nicioadata de etapa nationala, dar nici nu imi doream sa trec ca numai gandul ca trebuia sa studiez foarte mult ma facea sa nu imi dau interesul deloc. Ultima olimpiada la care am participat la clarinet m-a facut sa cred ca eu trebuie sa ma las de muzica, pentru ca nicioadata nu o sa reusesc sa cant. Din cauza emotiilor gresisem foarte mult. La un moment dat uitasem si ce trebuia sa cant, mi-am cerut scuze si am iesit de pe scena. Foarte multi profesori din scoala se uitau urat la mine si ma descurajau pe zi ce trecea. Dupa o saptamana de la olimpiada am fost cu parintii la Brasov unde a cantat la masa la noi un saxofonist. Mi-a placut foarte mult, l-am ascultat toata seara si de atunci intram pe internet si ascultam muzica de saxofon. Credeam ca o fata nu reuseste sa cante la un astfel de instrument, pentru ca este foarte greu, pana cand tata mi-a dat sa o ascult pe Candy Dulfer. Atunci m-am hotarat ca vreau sa cant la saxofon si eram foarte sigura de ceea ce vreau sa fac, mai ales cand il vedeam si pe tata foarte interesat, cu toate ca el nicioadata nu s-a bagat in treburile mele cu muzica”.
Tatal i-a dat incredere sa studieze saxofonul
Intotodeauna parintii au sprijinit-o si au fost alaturi de ea. Bunicii din partea mamei i-ar fi placut ca Ana-Maria sa studieze in continuare clarinetul, dar cand a ascultat-o pe Ana-Maria cantand la saxofon i-a placut foarte mult. Bunica a auzit-o prima oara cantand in primul an de liceu la un eveniment in scoala. Prima data cand au auzit-o cantand si bunica si mama au plans. Plus ca toti profesorii au fost foarte impresionati si au spus ca nu se asteptau ca ea sa avanseze asa de repede.
“Pe 2 august 2008, de ziua mea, am primit cadou de la parinti primul saxofon, iar in septembrie cand am inceput scoala eu stiam deja notele si incepusem sa cant cateva studii. La inceput colegii radeau, imi ziceau ca nicioadata nu o sa cant. Profesorii erau foarte mirati ca de ce am ales tocmai instrumentul asta, ca eu sunt prima si singura fata din acest liceu care face aceasta alegere. Primul an am studiat foarte mult si am incercat sa imi intrec colegul care avea 4 ani de studiu. Din al doilea an am inceput sa particip la concursuri. Primul concurs a fost un concurs national, mi s-a parut un concurs foarte greu pentru ca concuram numai cu baieti. Toti aveau 5 ani de studiu si era un singur premiu 1. Parintii erau mai emotionati decat mine, nu i-am lasat sa intre in sala sa ma asculte. Tin minte ca imi tremurau picioarele foarte tare, ca mama la sfarsit m-a intrebat daca dadeam din picioare ca dansam sau din cauza emotiilor. Imi transpirau mainile si imi alunecau pe clape, intr-un final, totul foarte bine. Am luat concursul cu premiul 1”.
Anul trecut de ziua ei a primit saxofonul. Saxofonul costa in jur de 6.000 de euro. Parintii au facut eforturi foarte mari. "Anul trecut de ziua mea am primit cadou un saxofon Selmer, pe care mi-l doream foarte mult, dar nicioada nu l-am cerut parintilor, pentru ca costa foarte mult. Ziceam ca atunci cand o sa am eu bani castigati de mine, atunci o sa imi cumpar un astfel de saxofon”.
La concursul ''Romanii au talent'' prima data nu a vrut sa participe, pentru ca nu credea ca o sa fie acceptata
“Niciodata nu am fost multumita de mine si intotdeauna pun raul inainte, chiar daca toti cei din jur incearca sa ma faca sa gandesc altfel. Vedeam reclame la tv si ziceam ca mi-ar placea sa merg la concurs sa apar si eu pe Protv. Ultima oara cand am zis ca mi-ar placea sa merg la acest concurs eram cu niste prieteni si au zis ca ce mai stau pe ganduri ca maine dimineata e preselectia. M-am dus acasa, m-am hotarat ce cant si am zis ca fie ce o fi, incerc, macar sa nu imi para rau.Si chiar nu imi pare rau, pentru ca a fost primul concurs la care am fost si m-am simtit pe scena ca si cum cantam la mine acasa. E primul concurs la care merg cu cea mai mare placere, nu merg cu scopul sa iau vreun premiu. M-am bucurat cand la preselectie Smiley a scos-o pe mama pe scena pentru ca mama niciodata nu ma credea cand ziceam ca e imposibil sa nu ai emotii pe o scena. A fost prima data cand am urcat pe scena si a vazut cum e cand o sala intreaga se uita la tine si asteapta ca tu sa le arati ceea ce stii sa faci. Inainte de concursuri mereu sunt pusa pe cearta din cauza stresului si asta este motivul principal: emotiile. Pe viitor mi-ar placea sa imi continui studiile in strainatate, cu ajutorul unei burse dar daca asta nu voi reusi din primul an de facultate, o sa continui la Conservatorul din Bucuresti. De cand cant la saxofon imi doresc sa intru intr-o formatie, sa cantam la tot felul de evenimente, sa avem concerte, dar aici, in Piatra Neamt, e foarte greu sa gasesti oameni cu care sa faci asa ceva. Am incercat sa am o mica formatie la scoala cu un baiat la percutie si unul la pian dar nu a mers, pentru ca daca incercam sa studiem altceva fata de ceea ce ne dadeau profesorii ne reprosau ca ne tinem de prostii, si ca nu mai studiem ce trebuie. Asa ca, am renuntat de tot”.
Intra AICI ca sa vezi cum canta Ana-Maria Sandu!
Parintii mei se ocupa cu florile, de cand s-au cunoscut. Cand s-au cunoscut, mama lucra la o marochinarie. Dupa casatorie, au inceput sa lucreze in domeniu. Apoi, si-au deschis o florarie in piata din Piatra Neamt. Acum, se ocupa de aceasta afacere. Pe langa floraria pe care o avem in Piatra Neamt, tatal meu mai preda arte martiale Kyokushin. Pentru tata, sportul a fost foarte important si mereu si-a gasit timp sa mearga macar de 2-3 ori pe saptamana la sala. Cand eram mica imi doream foarte mult sa fac si eu sport, sa ma invete luptele pe care le preda dar nu a vrut pentru ca fiind singura la parinti si find si fata el a considerat ca aceste lupte sunt foarte periculoase. De curand, am avut ocazia sa ma duc la un antrenament de-al lui si mi-am dat seama ca acest sport nu e de mine, in general, nu e pentru fete. Tata a participat la mai multe competitii dar acum nu mai vede un viitor in sport asa cum vedea acum cativa ani".
A renuntat la pian si clarinet, in favoarea saxofonului
Parintii au sprijinit-o in ceea ce a facut, cu toate ca atunci cand canta la pian sau la clarinet nu erau foarte incantati si nu credeau ca o sa continue cu muzica. “Mama spera de la liceu sa ma reprofilez pe altceva cum ar fi sa merg la un liceu unde se face matematica, pentru ca eu la matematica am fost mereu cea mai buna din clasa si am avut note foarte mari. Tata nicioadata nu mi-a zis ce i-ar placea sa fac, mereu m-a lasat pe mine sa aleg si imi respecta decizia, chiar daca nu era de acord in intregime. Mie imi placea la Liceul de Muzica pentru ca aveam ocupatie tot timpul, aveam colegi cu care ma intalneam si cantam. Eram indecisa la momentul respectiv si atunci ma gandeam pentru viitor la o facultate de drept. Pana in liceu nu am stiut ce e aia muzica cu adevarat, deoarece faceam doua instrumente in care nu ma regaseam”.
“Pianul nicioadata nu mi-a placut, poate ca din cauza ca am avut parte si de niste profesoare mai dure. Ma plictiseam in timp ce cantam, chiar daca eram pe scena si trebuia atunci sa dau tot ce puteam. La clarinet am participat la olimpiade, nu am trecut nicioadata de etapa nationala, dar nici nu imi doream sa trec ca numai gandul ca trebuia sa studiez foarte mult ma facea sa nu imi dau interesul deloc. Ultima olimpiada la care am participat la clarinet m-a facut sa cred ca eu trebuie sa ma las de muzica, pentru ca nicioadata nu o sa reusesc sa cant. Din cauza emotiilor gresisem foarte mult. La un moment dat uitasem si ce trebuia sa cant, mi-am cerut scuze si am iesit de pe scena. Foarte multi profesori din scoala se uitau urat la mine si ma descurajau pe zi ce trecea. Dupa o saptamana de la olimpiada am fost cu parintii la Brasov unde a cantat la masa la noi un saxofonist. Mi-a placut foarte mult, l-am ascultat toata seara si de atunci intram pe internet si ascultam muzica de saxofon. Credeam ca o fata nu reuseste sa cante la un astfel de instrument, pentru ca este foarte greu, pana cand tata mi-a dat sa o ascult pe Candy Dulfer. Atunci m-am hotarat ca vreau sa cant la saxofon si eram foarte sigura de ceea ce vreau sa fac, mai ales cand il vedeam si pe tata foarte interesat, cu toate ca el nicioadata nu s-a bagat in treburile mele cu muzica”.
Tatal i-a dat incredere sa studieze saxofonul
Intotodeauna parintii au sprijinit-o si au fost alaturi de ea. Bunicii din partea mamei i-ar fi placut ca Ana-Maria sa studieze in continuare clarinetul, dar cand a ascultat-o pe Ana-Maria cantand la saxofon i-a placut foarte mult. Bunica a auzit-o prima oara cantand in primul an de liceu la un eveniment in scoala. Prima data cand au auzit-o cantand si bunica si mama au plans. Plus ca toti profesorii au fost foarte impresionati si au spus ca nu se asteptau ca ea sa avanseze asa de repede.
“Pe 2 august 2008, de ziua mea, am primit cadou de la parinti primul saxofon, iar in septembrie cand am inceput scoala eu stiam deja notele si incepusem sa cant cateva studii. La inceput colegii radeau, imi ziceau ca nicioadata nu o sa cant. Profesorii erau foarte mirati ca de ce am ales tocmai instrumentul asta, ca eu sunt prima si singura fata din acest liceu care face aceasta alegere. Primul an am studiat foarte mult si am incercat sa imi intrec colegul care avea 4 ani de studiu. Din al doilea an am inceput sa particip la concursuri. Primul concurs a fost un concurs national, mi s-a parut un concurs foarte greu pentru ca concuram numai cu baieti. Toti aveau 5 ani de studiu si era un singur premiu 1. Parintii erau mai emotionati decat mine, nu i-am lasat sa intre in sala sa ma asculte. Tin minte ca imi tremurau picioarele foarte tare, ca mama la sfarsit m-a intrebat daca dadeam din picioare ca dansam sau din cauza emotiilor. Imi transpirau mainile si imi alunecau pe clape, intr-un final, totul foarte bine. Am luat concursul cu premiul 1”.
Anul trecut de ziua ei a primit saxofonul. Saxofonul costa in jur de 6.000 de euro. Parintii au facut eforturi foarte mari. "Anul trecut de ziua mea am primit cadou un saxofon Selmer, pe care mi-l doream foarte mult, dar nicioada nu l-am cerut parintilor, pentru ca costa foarte mult. Ziceam ca atunci cand o sa am eu bani castigati de mine, atunci o sa imi cumpar un astfel de saxofon”.
La concursul ''Romanii au talent'' prima data nu a vrut sa participe, pentru ca nu credea ca o sa fie acceptata
“Niciodata nu am fost multumita de mine si intotdeauna pun raul inainte, chiar daca toti cei din jur incearca sa ma faca sa gandesc altfel. Vedeam reclame la tv si ziceam ca mi-ar placea sa merg la concurs sa apar si eu pe Protv. Ultima oara cand am zis ca mi-ar placea sa merg la acest concurs eram cu niste prieteni si au zis ca ce mai stau pe ganduri ca maine dimineata e preselectia. M-am dus acasa, m-am hotarat ce cant si am zis ca fie ce o fi, incerc, macar sa nu imi para rau.Si chiar nu imi pare rau, pentru ca a fost primul concurs la care am fost si m-am simtit pe scena ca si cum cantam la mine acasa. E primul concurs la care merg cu cea mai mare placere, nu merg cu scopul sa iau vreun premiu. M-am bucurat cand la preselectie Smiley a scos-o pe mama pe scena pentru ca mama niciodata nu ma credea cand ziceam ca e imposibil sa nu ai emotii pe o scena. A fost prima data cand am urcat pe scena si a vazut cum e cand o sala intreaga se uita la tine si asteapta ca tu sa le arati ceea ce stii sa faci. Inainte de concursuri mereu sunt pusa pe cearta din cauza stresului si asta este motivul principal: emotiile. Pe viitor mi-ar placea sa imi continui studiile in strainatate, cu ajutorul unei burse dar daca asta nu voi reusi din primul an de facultate, o sa continui la Conservatorul din Bucuresti. De cand cant la saxofon imi doresc sa intru intr-o formatie, sa cantam la tot felul de evenimente, sa avem concerte, dar aici, in Piatra Neamt, e foarte greu sa gasesti oameni cu care sa faci asa ceva. Am incercat sa am o mica formatie la scoala cu un baiat la percutie si unul la pian dar nu a mers, pentru ca daca incercam sa studiem altceva fata de ceea ce ne dadeau profesorii ne reprosau ca ne tinem de prostii, si ca nu mai studiem ce trebuie. Asa ca, am renuntat de tot”.
Intra AICI ca sa vezi cum canta Ana-Maria Sandu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu